A fi părinte nu înseamnă doar sa aducem pe lume un copil. Este mult mai mult decât atât. A fi părinte implică multă muncă, precum si, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci si pentru noi toţi. In calitate de părinţi suntem însoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce înseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de învăţare al vieţii. Desigur ca părinţi suntem preocupaţi si interesaţi cum sa ne creştem mai bine copii si cum sa ii formam astfel incit ei sa devina nişte adulţi care sa poată face faţă cu încredere încercărilor vieţii.
In creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte si copil şi în mare măsură de modul in care este exprimată. Nimic nu va funcţiona insa cum trebuie, daca nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este satisfăcută. Nu este suficient sa oferim numai hrana si îngrijire. Copilul are nevoie sa se simtă iubit. Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigura o dezvoltare armonioasa. Iubirea necondiţionată este cea care accepta si confirma existenta copilului aşa cum este el şi nu datorita a ceea ce face el. Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat nota mare). Iubirea necondiţionata face ca un copil sa aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă. Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate apărea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul ca el este cea mai importanta persoana si de aceea merita orice. Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea ca el nu merita nimic, ca nu poate, ca nu este la fel ca ceilalţi.
Afla care sunt cele 7 abilităţi indispensabile unui părinte:
1. Abilitatea de a percepe copilul in mod realist
Părinţi trebuie sa fie capabili sa perceapă propriul copil intr-un mod realist si diferenţiat pentru a-i asigura acestuia un mediu propice de dezvoltare. Atribuirea calităţilor inexistente sau obsesiile legate de defecte proprii, pe care se tem ca le-au transmis copiilor, sunt factori ce pun in pericol dezvoltarea sănătoasă a copilului.
2. Abilitatea de vedea realist ce nevoi satisfac copiii
In relaţia părinte-copil, satisfacerea nevoilor este reciproca, insa părinţii trebuie sa accepte realist că un copil nu poate reprezenta, de exemplu, soluţia de revigorare a unei casnicii in pericol. Mai mult, atunci când părinţii le cer copiilor satisfacerea unor nevoi nerealiste (întelegere, linişte, ajutor) de la vârste fragede, aceştia risca sa intre intr-un proces de dezvoltare forţat si cu efecte negative pe termen lung.
3. Abilitatea de a analiza in mod corect realizările copilului Aşteptările părinţilor de la copii trebuie sa fie corelate cu vârsta si capacităţile sale. In cazul in care aşteptările sunt prea mari, copilul este expus sentimentelor de eşec sau inutilitate. Daca părinţii au aşteptări prea mici de la copil, nu ii pot oferi stimularea necesara pentru o dezvoltare armonioasa.
4. Empatia, capacitatea de a înţelege simţirile si modul de gândire al altcuiva, este esenţiala pentru un părinte. Satisfacerea nevoilor copilului si chiar sănătatea acestuia depind in mod deosebit de empatia părinţilor.
5. Abilitatea de a interacţiona cu copilul
Relaţionarea cu propriul copil este o condiţie deosebit de importanta pentru dezvoltarea acestuia. In lipsa atenţiei părinţilor, procesul de dezvoltare al copilului poate fi încetinit si relaţia acestuia cu părinţii poate fi deficitară. In cazul implicării excesive, copilul poate dezvolta un ataşament prea puternic, care sa-i pună in pericol dezvoltarea sociala.
6. Abilitatea de a acorda prioritate nevoilor copilului Nevoile copilului din primii ani de viata trebuie sa aibă prioritate in fata nevoilor personale ale adulţilor. Aspecte importante ale dezvoltării copilului, cum sunt verbalizarea, expansiunea si joaca, trebuie, in mod rezonabil, puse înaintea nevoilor personale de linişte si ordine.
7. Abilitatea de a controla agresivitatea fata de copil Deşi mulţi părinţi susţin corecţiile fizice, mulţi dintre ei nu fac cu adevărat diferenţa intre o pedeapsa justificata si satisfacerea pornirilor agresive cauzate de stresul cotidian sau de alţi factori ce nu au legătura cu copilul. Abilitatea de a-ti controla sentimentele agresive si de a nu pedepsi un copil în mod nejustificat, mai ales in primii ani de viata, este pe lista de priorităţi pentru viitorii părinţi. Nu exista părinţi perfecţi, , consulta împreuna cu partenerul tău de viata lista de abilităţi necesare si asiguraţi-va ca aveţi sau puteţi dezvolta aceste abilitaţi, absolut necesare creşterii si educării unui copil. A fi responsabil presupune efortul de a-ti respecta copilul chiar daca pe mulţi, vârsta sau neputinţa copiilor lor ii fac sa nu-si tina promisiunile si deseori sa-i păcălească. Nu uitaţi ca orice comportament se învăţa! Aşadar vegheaţi! Daca promiteţi un cadou, atunci faceţi-l si daca impuneţi anumite condiţii si se respecta, atunci ţineti-va din nou de cuvânt. Daca veţi recidiva in astfel de iniţiative este posibil sa nu prea aveţi succes cu educaţia micuţului. Chiar daca sentimentele primeaza este bine ca atunci când stabiliţi termenii unui "contract" cu el, ambele parţi sa-i respecte. In acest fel copilul observa ca este respectat si cuvintele dumneavoastră nu vor fi greşit interpretate. A fi responsabil implica o comunicare sincera cu cel de lângă dumneavoastră chiar daca este mic si pare ca nu întelege. Măiestria unui părinte sta in flexibilitatea acordării sale la vocabularul si întelegerea propriului copil. A-i răspunde la întrebări arzătoare pentru el înseamnă mai mult decât v-aţi putea imagina. Nu evitaţi momentele de joaca împreuna cu el deoarece acesta este un mod eficient de a comunica si de a-l învăţa sa-si asume "responsabilităţile" jocului. Regulile orelor de recreaţie sau de joaca au si ele noima lor si trebuie sa indreptaţi copilul catre respectarea partenerilor de joaca sau sa-l faceti sa accepte asa cum trebuie infrangerea si victoria. Foarte multi dintre noi omitem aceste aspecte dar sunt asa de importante incat de multe ori comportamentele de joc sunt adoptate ca un stil de viata ce mai tarziu se poate dovedi a nu fi cel optim unei integrari eficiente in grupuri si in societate.
Meseria de părinte este cea mai frumoasă meserie din lume! Copilul tau este angajatul tău pe viaţă! Succes!
Realizat si sustinut de
Psih. Milos Silvia.
